Maternitate (2)

creion şi pastel pe carton, 30/40cm

Inima în Marele Post (2)

Din vistieria nepreţuită a ortodoxiei, din inima unui Sfânt care mult a iubit: Nicolae Velimirovici al Sârbilor, Episcop de Ohrida şi Jicia

A doua săptămână

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima,

căci din ea izvorăşte viaţa.” /Pilde 4:23/

  Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”
  Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.
  Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.
 Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.

  Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o singură privire, un singur gând poate molipsi şi strica sufletul. 
De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, când îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.

  Dacă în cea dintâi săptămână a Postului Mare ţi-ai întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău, dacă te-ai hotărât cu tărie să i-o dai Lui, atunci în a doua săptămână învaţă să îţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.
 Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pământească în lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. 

De aceea, în această a doua săptămână a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Inima în Marele Post, Editura Predania 2010)

Jurnal de femeie simplă (5)

Taniuşa ne găzduieşte Jurnalele de sfârşit de săptămână.

Pentru astăzi:
28 februarie, ora 16, sâmbătă

Afară...mai devreme a fost soare, acum e nor, dar e plăcut, parcă adie vânt de primăvară

Mă gândesc...că omul este un căutător mereu în nestare şi neodihnă - caută relaţia perfectă, serviciul perfect, anturajul perfect, copilul perfect, timpul ideal, pentru ca, negăsindu-le, să fie nemulţumit şi cârtitor

Din locurile din care învăţăm...din fiecare zi care trece pentru a lăsa locul alteia, care va trece şi ea

Sunt recunoscătoare pentru...că SUNT, pur şi simplu! 
Săptămâna aceasta a fost ziua mea şi am fost foarte fericită pentru acest privilegiu - că exist fizic lângă atâţia oameni minunaţi, că Bunul Dumnezeu m-a trimis la părinţii mei buni şi la fraţii mei dragi şi frumoşi şi nu în altă casă, că am prieteni speciali, că sunt sănătoasă, că am o viaţă împlinită şi plină, în care se împletesc şi lacrima şi dorul şi frumuseţea şi bucuria şi nădejdea...

Din bucătărie...nimic mirositor sau îmbietor, tocmai am terminat de mâncat o chiflă multicereal proaspătă, unsă cu miere şi acum îmi sorb cafeaua nr. 2 în faţa calculatorului

Citesc...mai am puţin din "Veşnicia ascunsă într-o clipă" a părintelui Arsenie Papacioc, săptămâna asta n-am fost harnică la citit

Ceea ce aştept (sper)...să pot termina la timp o statistică pe care o am de întocmit la serviciu şi pe care am tot amânat-o (pentru că nu-mi place să lucrez astfel de chestii)

Ce mai meşteresc...nimic

Ascult...Ernesto Cortazar

În casă...multe flori şi miros de zambile 

Unul din lucrurile preferate...eşarfele şi fularele; niciodată nu am destule :)

Un citat pentru astăzi...citatul e o poezie. O poezie-dorinţă

Primeşte-mă, Iubire, şi mă sărută drag

când vin de-aşa departe şi de demult acasă

şi ca o mamă dulce întâmpină-mă-n prag,

strângându-mă la sânu-ţi cu-o lacrimă duioasă.

Primeşte-mă, Iertare, să plâng în poala ta,

ca după pocăinţa cea mai adânc curată

şi leagă-mă cu lacrimi, spre-a nu mă mai putea

să mă dezlege nimeni de tine, niciodată.

Primeşte-mă, Blândeţe, să-mi alipesc pe veci

de sânul tău fiinţa atât de obosită;

şi pacea ta cea dulce deasupra-mi să-ţi apleci,

făcându-mi pe vecie căderea ispăşită.

Primeşte-mă, Tăcere, pe muntele tău sfânt,

pe care rugăciunea e slobodă să plângă

şi unde fericirea e singurul cuvânt,

iar mâinile întinse pot cerul tot să-l strângă...

(Traian Dorz)

Aici e o imagine pe care vreau să o împărtăşesc...
cu dor de primăvară :)

O duminică plină de soare şi pace!

Inima în marele post (1)

Din vistieria nepreţuită a ortodoxiei, din inima unui Sfânt care mult a iubit: Nicolae Velimirovici al Sârbilor, Episcop de Ohrida şi Jicia 

Cea dintâi săptămână 

„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul” /Pilde 23:26/ 

 A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.
Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte în miezul tău, în inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta! 
 În inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. În inimă viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se îndreaptă spre mormânt şi dincolo de mormânt. 
 Oare cât preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s-a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.” /I Cor. 1:25/
 Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie sunt pământul şi cerul şi soarele şi stelele şi toate împărăţiile ştiute şi neştiute?
 Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi şi traşi, se sprijină ori în baston, ori de mâna cuiva? Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii înainte de putrezirea pielii şi oaselor.
 Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s-au îndrăgostit de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a Cărui putere nu slăbeşte şi a Cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste însutită şi inima lor Dumnezeu o va rândui lângă inima Sa.
 Postul înseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi întărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintâi săptămână a Marelui Post. Întărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie în inimă. De aceea se citeşte la începutul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!”

(Inima în Marele Post, Editura Predania, 2010)

Jurnal de femeie simpla (4)

 Sâmbătă, tihnă şi Jurnal...

Pentru astăzi:
21.02.205, ora 14.25, sâmbătă
Afară...e călduţ şi bine, soare strălucitor - ieri a fost o zi tare mohorâtă
Mă gândesc...că-mi doresc cu nerăbdare să vină primăvara, a fost o iarnă frumoasă, dar...ajunge!
Din locurile din care învăţăm...de la tot ce ne înconjoară: de la animale, plante, vremuri şi vreme...
Sunt recunoscătoare pentru...că începe Postul Mare, abia aştept să ascult Canonul Sfântului Andrei Criteanul, nu cunosc rugăciune de pocăinţă mai desăvârşită şi mai mişcătoare de suflet (nădăjduiesc să şi pot ajunge la Canon, să particip la rugăciunea Bisericii)
Din bucătărie...mmmmm...pâinică bună făcută în casă şi Gâteau au chocolat, tocmai scoasă din cuptor, miroase ameţitor! :)
Citesc...Veşnicia ascunsă într-o clipă - Arhimandrit Arsenie Papacioc. Ce carte...!
Ceea ce aştept (sper)...să pot păşi în zilele de post cu inima deschisă spre a trăi cu adevărat rostul postului, să pot îndeplini cele ce se cuvin nu ca pe un ritual: rugăciunea asta, milostenia asta, slujba asta,  ci să le fac cu drag, cu-n dor care să mă apropie real de plinirea desfătătoare şi îmbucurătoare a acestui rost 
Ce mai meşteresc...nimic momentan, dar mă gândesc la ceva chestii :)
Ascult...Nail Yurtsever - muzică de film
În casă...cald şi bine şi arome amestecate (prăji de ciocolată şi lumânări parfumate cu esenţă de vanilie)
Unul din lucrurile preferate...pernuţele decorative mari şi mici, împrăştiate în toată casa
Un citat pentru astăzi...
"Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenia este să accepţi pe un om să stea lângă tine fără să-l alungi în gând. 
Ai un coleg care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. La săraci poţi să faci o rugăciune scurtă: "Doamne, miluieşte-l!", dacă nu poţi să-i dai pentru că tu eşti în tramvai şi el este pe trotuar. Întrebarea se pune: cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur? (...) 
Obişnuiţi-vă să nu trăiţi numai voi, să trăiţi în toţi care sunt cu voi." Părintele Arsenie Papacioc
Aici e o imagine pe care vreau să o împărtăşesc:

Duminică cu gând bun!

De dor...

Închid ochii 
încet

peste amintirea ta

lăsând răgaz 
genelor

să te mângâie.

Above and Beyond