16 august 2014
5 lucruri...
...dar nu din sâmbăta, nici din săptămâna aceasta, nici din cele care au trecut, ci din concediul de anul trecut, la care mă gândesc cu nostalgie.
N-am poze recente din două motive: primul, pentru că nu mai am cameră foto, am scăpat-o din mâini pe ciment şi...gata! Nu se mai poate repara, din păcate, aşa că sunt în căutare de aparat nou. Celălat motiv ar fi că am rămas în concediul acesta fără laptop-ul pe care erau toate-toate pozicile agonisite în cele câteva zile de călătorit în Germania, Austria, Franţa...cred ca am avut peste 1000 de poze, făcute în locuri superbe: Schonbrunn, Riquewihr, Equisheim, Colmar, Provence cu lanurile superbe de lavandă, Saint Paul de Vence, Eze, Oingt, Coasta de Azur...ahhh, îmi aduc aminte şi-mi dau lacrimile, aşa de rău îmi pare că le-am pierdut...
Laptopul, ca şi alte lucuri care valorau ceva bănuţi, ne-au fost furate din cort în timpul noptii dintr-un camping de lângă Florenţa - Panoramico, Fiesole - de către nişte băieţi (probabil) iuţi de mână şi grozav de operativi, care au reuşit să extragă din cort, prin 70 de centimetri de fermoar ridicat "marfă" de vreo 1200 de euro - telefoane, încărcătoare, laptop, ipad, chestii! Ce noroc pe ei! :) Şi pe noi, cred, pentru că nu ne-am trezit, că cine ştie ce mai păţeam.
Deşi asta nu ne consolează, n-am fost singurii păgubţi, dar am fost cei mai fericiţi, pentru că cele două familii de olandezi cu care ne-am întâlnit la poliţie mânaţi de-acelaşi dor ca al nostru, rămăseseră fără toţi banii de concediu (şi erau la începutul concediului) şi cu rezervoarele de benzină aproape goale, fără acte (pe care le recuperaseră ulterior, hoţilor nu le-au trebuit şi le-au aruncat), cărţi de credit, etc...
Un gust mai amar decât furtul însuşi mi-au lăsat cei de la recepţie, prin atitudinea lor, care nici măcar scuze nu şi-au cerut şi ne-au spus, evaziv, că n-au ce să facă pentru noi decât să ne îndrume spre poliţia locală, să reclamăm ce s-a întâmplat, că ei nu-şi asumă nicio responsabilitate (mă-ntreb de ce nu ne-au spus la sosire, dormeam pe bagaje) şi că lucruri d-astea se întâmplă peste tot în lume, în ţara mea, ca şi în ţara lor, că e trist dar...asta e. Bineînţeles că n-am avut pretenţia să-mi păzească ei lucrurile, dar nici nu mi-am închipuit vreodată că-n lumea civilizată, cică, intră hoţii noaptea peste tine - într-un camping de trei stele în care plăteşti pentru că dormi în cortul tău 17 euro pe noapte de persoană! - si te jefuiesc ca-n codru...
În fine, a trecut, m-am consolat, slavă Domnului că suntem sănătoşi şi că am rămas cu imaginile văzute în suflet...fotografii ale inimii...şi că în gaşcă a existat încă un aparat foto care a scăpat de hoţi şi alte trânteli (eu am dat cu-al meu de pământ încă din Franţa, bietul de el n-a mai apucat să vadă Florenţa şi Veneţia...) şi pe care pozele au rămas neatinse, pe cardul cu memorie de elefant :).
Şi-acum poze, din concediul trecut, cum spuneam, din iubita mea Grecie, după a cărei linişte, tihnă, cuminţenie, prietenie, mare frumoasă şi albastră-azurie jinduiesc...
A propos, Coasta de Azur nu m-a impresionat...între Mamaia noastră şi plajele de pe-acolo n-am găsit mare deosebire...atât doar că nu se cântă manele şi sunt mai mulţi palmieri...în rest, prosop lângă prosop, fitze, silicoane...
15 august 2014
Bucură-te...
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!
Nădejdea îmi renaște și sufletul suspină,
Cu dulce împăcare și fără întrebare,
Și știu că din iubire mi s-a iertat o vină,
E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare!
Sunt orele de veghe, de lăcrimare lină,
Din ce a fost odată nimic nu mă mai doare,
Mi-e gândul și dorința o rază de lumină,
E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare.
Când s-a mutat la Ceruri, cu pacea ei senină,
Atunci și noaptea veche s-a prefăcut în soare,
De-atuncea fericirea e caldă și divină,
E darul bucuriei, e Sfânta Născătoare.
(Mărturisire - părintele Cătălin Dumitrean, 14.08.2014)
26 iulie 2014
Cinci lucruri de sambata aceasta...
Unul din lucrurile care imi plac este sa rasfoiesc fisiere cu fotografii...imi amintesc de locuri, de stari, de oameni, de evenimente. Indeletnicire numai buna in miez de noapte, asezonata cu multa nostalgie...
Asadar, "lucrurile" de sambata asta...
"Hai sa-ti spun un secret!" :)
Mov
"Ce-ai spus?...Ca ne mareste portia de lapte?..."
Delicatete
Sambata frumoasa, cu lucruri placute, tuturor!
21 iulie 2014
Poiana Mărului
Poiana Mărului - un întins de linişte şi pace adâncă, un cuib de rugăciune împletită cu rucodelie, un loc în care ai senzaţia că timpul se opreşte-n loc plin de încântare, nesăturat de frumuseţe...
19 iulie 2014
Dacă e sâmbătă, sunt 5 lucruri...
...care mi-au plăcut săptămâna (sâmbăta) aceasta
Claudia, Anca, am venit! :)
Săptămâna asta am umblat mult...aşa că tare greu mi-a fost să aleg 5 lucruri dintr-un aparat foto plin şi-un suflet şi mai plin...
Verde de Bisoca...
...şi puţin albastru...
Foc de tabără (sau ce-a mai rămas din el)
Ora mesei :)
Mănăstirea Poiana Mărului
Ana, mulţumesc pentru joaca aceasta, e minunată!
13 iulie 2014
Stări
Întotdeauna zilele calde de vară îmi amintesc de copilărie...cer senin nesfârşit, iarbă verde, înaltă, unduită de vânt, câte-o libelulă săgetând aerul cald, de-abia de respirat într-amiază, colbul drumului potolit de stropitoarea care împroşca apa în cercuri mari şi amesteca mirosul de pământ cu izul de ierburi care plutea peste tot în aer.
În cartierul meu liniştit de margine de oraş, timpul se consuma cu o tihnă desăvârşită, într-un ritual ce semăna a rugăciune...
Cu-atât mai dor mi-e-acum de copilărie cu cât amintirilor despre flori, ierburi, gâze, stropi de apă, joacă, se adaugă alte amintiri...
În cimitirul de pe deluşor, tata se odihneşte lângă bunicii mei iubiţi, părinţii lui.
Urc aleea spre mormânt şi parcă mai ieri o urcam cu bunica, ce-şi vizita cu regularitate prietenele plecate înaintea ei.
Mai târziu, am urcat-o ca să-i aşezăm, pe rând, pe bunica şi-apoi pe bunicul...
Urc şi mă gândesc că acolo e o parte din copilăria mea, că fiecare mormânt ascunde câte-o amintire...aici e vecina care a învăţat-o pe surioara mea primii paşi, purtând-o prin curte cu un ştergar lung, trecut pe sub braţe, aici e vecinul care avea o mulţime de gâşte şi-un gâscan care mă alerga mereu când mă prindea în curtea "lui", acolo e tanti Anica, cea care făcea cele mai bune plăcinte în cuptor. Aici e colegul meu de şcoală generală, dincolo e fratele unui prieten din copilărie. Acum, în mormântul proaspăt, tata...
Urc aleea spre mormânt şi parcă mai ieri o urcam cu bunica, ce-şi vizita cu regularitate prietenele plecate înaintea ei.
Mai târziu, am urcat-o ca să-i aşezăm, pe rând, pe bunica şi-apoi pe bunicul...
Urc şi mă gândesc că acolo e o parte din copilăria mea, că fiecare mormânt ascunde câte-o amintire...aici e vecina care a învăţat-o pe surioara mea primii paşi, purtând-o prin curte cu un ştergar lung, trecut pe sub braţe, aici e vecinul care avea o mulţime de gâşte şi-un gâscan care mă alerga mereu când mă prindea în curtea "lui", acolo e tanti Anica, cea care făcea cele mai bune plăcinte în cuptor. Aici e colegul meu de şcoală generală, dincolo e fratele unui prieten din copilărie. Acum, în mormântul proaspăt, tata...
Cimitirul e locul unde mereu sunt copil. Pentru că acolo e tata, sunt bunicii şi pentru că amintirile mele cu toţi acei oameni buni, trecuţi la Domnul, vin din copilărie.
Acolo, în cimitir, pentru un moment, preţ de câteva clipe, timpul se dă înapoi cu repeziciune...amintirile sunt vii, cei de la rădăcina crucilor devin vii şi ei, sunt prezenţă. Nu mi-e teamă, mi-e însă un dor nesfârşit...
Acolo, în cimitir, pentru un moment, preţ de câteva clipe, timpul se dă înapoi cu repeziciune...amintirile sunt vii, cei de la rădăcina crucilor devin vii şi ei, sunt prezenţă. Nu mi-e teamă, mi-e însă un dor nesfârşit...
E pace, cântă greierii. E cer albastru, e iarbă verde, înaltă. Şi o libelulă săgetează aerul călduţ, cu miros de iarbă cosită...
Mi-e dor, tată! Sunt astăzi 4 săptămâni de când ai plecat...
Mi-e dor, tată! Sunt astăzi 4 săptămâni de când ai plecat...
22 iunie 2014
Mi-e dor de tine, tată!
...sunt 7 zile de când ai ales să te aşezi în altă Lume, tată...peste 7 mări, peste 7 ţări, peste 7 stele...
Mi-e dor de tine, tată!
Te iubesc!
"Moartea e - şi pentru creştin - un amurg încărcat de melancolie. Despărţirea de lumea aceasta e grea. Şi soarele când apune se uită înapoi, spre plaiurile pe care le-a luminat o zi întreagă. Dar aşa cum soarele răsare în altă lume, la fel şi creştinul, prin Învierea din morţi a lui Iisus Hristos, a primit încredinţarea că după, urmează un strălucitor răsărit de soare, urmează o nouă zi, o nouă viaţă.
"A murit" - o să se spună şi despre mine şi despre tine într-o zi; în ziua pe care eu nu o cunosc, care nu ştiu când va sosi." (IPS Iustinian Chira)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



