Taina pădurii. Toamna...

Oarecând, din frământările pământului, cu mână şi drag de zămislitor iscusit, Domnul a adus Raiul aici, lângă noi, l-a întrupat minunat, cu perfecţiune şi cu frumuseţe din ale Sale...cer, nori, soare, apă, plante, natură, viaţă...

În miezul toamnei, pădurea e cea mai frumoasă! Negrăit, copleşitor, înnebunitor de frumoasă...

Aţi plâns vreodată de frumos?








.

Cuviosul David, Sfântul bun din pădurea de pini

N-aş fi putut nicicum să las să treacă ziua de astăzi fără să vă mărturisesc despre un sfânt minunat şi tare drag mie...
Despre Cuviosul David am mai scris şi aici, însă vreau azi, chiar în ziua prăznuirii lui, să îl "chem" din nou, pentru voi, pentru mine, între rândurile aceastea amestecate cu bucurie şi cu teamă binecuvântată, cu nevrednică mulţumire şi cu lacrimă, cu inimă plină şi cu dor...cu mult dor.

Pentru că aflasem, cu ani buni în urmă, într-o scriere frumos şi adevărat alcătuită viaţa şi minunile sale, pentru că demult jinduiam la a-l cunoaşte, pentru că primisem "solie" de la Sfântul la începutul verii o icoană a sa şi untdelemn de la candela din biserica lui, pentru că Dumnezeu a rânduit ca într-o zi din vara aceasta paşii mei să se poarte, duşi ca de-o călăuză nevăzută, spre patria Cuviosului, o să scriu despre întâlnirea noastră. A Sfântului David cu mine...şi a mea cu el.
A lui cu mine - când după ce l-am strigat în ajutor mi-a tămăduit degrab o colică biliară cruntă, după însemnarea locului dureros cu untdelemn sfinţit de la nestinsa sa candelă, şi a mea cu el - când i-am păşit aievea pragul casei, în Biserica Mănăstirii "Schimbarea la faţă a Mântuitorului" şi i-am cuprins pentru o clipă făptura de duh, îmbrăţişând cu lacrimă şi dor sfintele-i şi doritele-i moaşte.

Drumul spre Rovies părea nesfârşit în torida zi de vară şi odată poposită acolo, am aflat că încă n-am ajuns la destinaţie, mai urmau Paleochori, Damies şi Kalamoudi, sate mici, risipite pe colinele de sub poalele muntelui.
Drumul intrase bine în pădure, urca...O pădure nesfârşită de pini, de cel mai frumos şi crud verde, cu conuri uriaşe şi lacrimi mari de răşină prelinse pe scoarţa crestată (localnicii adună răşina în pungi imense, fixate de trunchiurile copacilor).
Dincolo de verdele ireal al pinilor, slobozit parcă din ei, amestecând culorile - cerul, cu limpezimi de ochi buni, albaştri, adânci.
Ca la un semn, drumul coteşte spre stânga şi pe o ieşitură de deal, îndărătul porţilor şi-a turlelor de piatră, am aflat mănăstirea.



Un părinte bucuros binecuvânta ceva lume ce pleca...mi-a plăcut să cred şi să-mi spun că Sfântul l-a trimis nu să-i conducă pe aceia, ci să ne primească pe noi, căci degrabă ne-a întrebat, fără ca să apucăm a scoate vreun cuvânt, zâmbind cald şi apăsând cu putere mâna dreaptă asupra creştetelor noastre: "Romania...?".

Trecuse vremea Liturghiei şi din trapeză se auzea zarvă de musafiri. Curtea micuţă ce înconjura biserica părea aproape pustie, doar ecoul paşilor străbătea, stingher, văzduhul. La umbră, pe bănci, se odihneau în linişte câţiva pelerini.







Am intrat în biserică şi dintr-o dată, liniştea s-a făcut vie în strălucirile ferecăturilor de-argint şi-a luminii ce mângâia dulce, prin geamurile mici, icoane şi odoare.
Din icoana care întâmpina cea dintâi închinătorii, Cuviosul binecuvânta, măreţ, în picioare. Lângă icoană - lepădate neputinţe omeneşti, cârje, bastoane şi oblojeli, mărturii grăitoare ale minunilor şi vindecărilor ce se petrec mereu în casa Sfântului, de peste 500 de ani încoace.





În faţa altarului, în dreptul icoanei Cuviosului David de pe iconostas, într-un sipet înalt de lemn brodat, închis cu sticlă, lângă alte obiecte de mult preţ, Sfântul Cap al Cuviosului David se odihneşte într-o raclă de argint.
Sfântul nu e plecat nicăieri...e acasă! În vreme de trebuinţă, la sărbători mari şi hramuri dar şi la cererea vreunui bolnav sau necăjit, Sfântul Cap este scos spre închinare în biserică, pentru a plini bucuria celor veniţi să-l cinstească sau să îl roage.
În zilele vieţuirii Cuviosului Iacov Tsalikis ca stareţ al mănăstirii, Sfântul obişnuia ades să iasă purtat de acesta şi să alerge acolo unde era mare trebuinţă de îndurarea şi minunile sale: în biserici nevoiaşe, la oameni bolnavi, pe câmpuri arse de secetă, în sate cu neînţelegeri şi tulburare sau acolo unde a slăbit credinţa.



N-a fost nevoie ca Sfântul să "iasă" acum pentru mine, îmi venise demult în întâmpinare...L-am aflat în racla de argint închisă în sipet, l-am simţit viu, bun, plin de pace şi lumină, plin de o dragoste care mă copleşea, mă alina, mă tămăduia...
Mă aştepta aşa cum mă aştepta bunica să vin în vacanţe, cum aşteptau mâinile ei să mă apuce şi să mă strângă la piept, înăbuşind în fierbinţeala îmbrăţişării lor tot dorul depărtării.
Oh, Sfinte Davide...cât dor!

Am simţit că timpul se suspendă, că dispare, că mă pot desprinde de tot ce e în jurul meu - de şoapte, de paşi, de sfiala puţinilor închinători ce treceau pe lângă mine pentru a ajunge la raclă. Locul s-a lărgit dintr-o dată şi în biserică am rămas doar eu şi Sfântul meu. Eu spunându-i deopotrivă toată bucuria ce se făcuse şuvoi şi toată durerea ce se stingea, biruită de dragoste, el ascultând şi încuviinţând nevăzut.
Nu ştiu dacă am stat mult sau puţin. Ca de fiecare dată, ajunsă în locuri sfinte, aş mai fi stat. Dar călătoria trebuia pornită...plecam spre alte pământuri.

Sfârşind cu o închinăciune ca o îmbrăţişare prelungă, am sărutat chipul drag şi mâna mereu harnică spre făptuirea minunilor.
Privind din locul de taină al catapetesmei, Sfântul a rămas să ne petreacă şi să ne binecuvinteze...şi să ne aştepte.



De la Cuviosul Iacov Taslikis mi-am luat rămas-bun scurt, preţ de o îngenuncheire, nevrând să-i tulbur pururi-rugăciunea.
I-am mulţumit adânc că mi-a stârnit dor neastâmpărat de aici. Că rugăciunile şi mijlocirile lui şi slujirea lui de-o viaţă înaintea Cuviosului David, cunoscute prin cărţi şi mărturii, au lucrat în sufletul meu dorinţa de a ajunge şi au şi plinit-o...






Mai de preţ însă decât toate înşiruirile mele de aici sunt viaţa şi minunile Cuviosului David, pe care eu le-am descoperit cu bucurie şi uimire în câteva cărţi rămase sufletului meu dragi foarte: Cuviosul David "Bătrânul", "copilul" Înaintemergătorului, Fericitul Iacov Tsalikis şi Un stareţ sfânt, fericitul Părinte Iacov Tsalikis.
Vă poftesc şi vă rog să le răsfoiţi, sunt sigură că veţi avea în sulfet, după ce le veţi fi citit, bucurie, dor de sfinţi şi de Cer.
Şi gând de mulţumire lui Dumnezeu, Cel multminunat întru Sfinţii Săi!


.

Uitare

Am îngropat
trecutul
sub lespezi de gânduri.
Tristă
ca o mireasă fără zestre
gura mea
s-a ferecat sărutului.





.

Absenţă

Lipsa ta
crestează semne
în pridvorul ce aşteaptă.
Azi
plouă fără tine
şi cer
cerului
să-mi plângă privighetori.

.

Leapşă întârziată :)

Deşi am primit de o săptămână, cred, de la mămica lui Alexuţ invitaţia la leapşă, n-am prea avut timp să o postez. Astăzi însă, am purces la a răspunde...Poftiţi!

Filmul pe care l-aţi vizionat de cele mai multe ori

Veronica :)

Anotimpul preferat

În fiecare anotimp iubesc câte ceva: primăvara mirosul proaspăt al pământului, ghioceii, brânduşele, berzele şi verdele crud al primelor frunze, vara - soarele şi marea, toamna - culorile pădurii (pentru exatzul cromatic în care mă aruncă de fiecare dată) şi merele zemoase, iarna - zăpada scânteind în lumina lunii şi vinul fiert cu scorţişoară.
Însă dintre toate, cel mai mult îmi place primăvara, pentru că lângă toate cele minunate ale ei alătur şi speranta mea de Înviere.

Unde mergeţi vara asta?

Vara asta am fost la mare şi la munte...combinaţia asta merge de minune în concediu! Şi într-un loc unde dorea sufletul meu de mult să ajungă: la Sfântul Ioan Rusul, în Evia.

Cartea pe care o iubiţi cel mai mult

Iubesc muuulte cărţi, însă cea mai dragă mi-e aceasta: „De la moarte la viaţă” - Paulin Lecca.

Serialul la care vă uitaţi cu plăcere

Nu urmăresc niciun serial.

Aveţi ticuri verbale? Daca da, care sunt?

Nu ştiu...poate nu-s tocmai ticuri, sunt cuvinte pe care le folosesc mai des. O să mă "urmăresc" mai atent, ca să le aflu! :)

Dacă ar fi să vă descrieţi în 3 cuvinte…

O să scriu trei cuvinte şi o să mă descoperiţi voi :)
cer,
poezie,
dragoste.

Oraşul în care v-ar plăcea să locuiţi

Oraşul ar putea fi chiar sat, nu m-ar deranja. Ar trebui să fie lângă pădure, mic, liniştit, plin doar cu zarva copiilor care se joacă pe stradă cu mingea, de-a „v-aţi ascunselea” sau „Ţară, ţară, vrem ostaşi!”.
Casa cu curte pietruită şi plină de flori ar trebui să aibă şi un pic de grădină, iar în spatele grădinii măcar un pârâiaş.

La ce oră v-aţi trezit azi şi de ce?

La ora 8.30, ca sa merg la Biserică.

Fumaţi? Daca da, ce ţigari preferaţi?

Nu, nu fumez.

Ce gen de muzică preferaţi?

Clasică, psaltică, country, folk.

Formaţii pe care le recomandaţi

Abba. Îmi place. Mi-a plăcut de la prima ascultare...şi încă nu m-am plictisit!


Cu drag trimit leapşa Monicăi şi Ancăi...şi cui mai doreşte să o preia de aici!


.

Definiţie

Ce este fericirea?...
O zi de toamnă,
Începutul zilei,
Închiderea ochilor,
Lucrurile bune, niciodată preţuite,
Înveşmântate în straie neplăcute la vedere.

Innokenti Annensky, poet rus
(Fragment dintr-un poem)

.

Apărătoare Doamnă...

...aşa şi noi, ca nişte prunci neputincioşi, slabi şi temători, să ne adăpostim sub Acoperământul de lumină, de dragoste şi rugăciune al ocrotitoarei noastre Maici, să o dorim şi să o chemăm din tot sufletul şi să zicem:

"Tu, ca ceea ce ai putere nebiruită, izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigam ţie: Bucură-te, bucuria noastră, acopere-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!"

Ziua de astăzi îmi aduce mare nădejde şi bucurie mereu.
Bucurie şi nădejde că nu sunt singură...că în toate slăbiciunile mele, în toate durerile, în toate mâhnirile pot să nădăjduiesc, gândind la Sfântul Acoperământ al Maicii lui Dumnezeu, afierosind toate neputinţele mele iubirii, milei şi bunătăţii Ei, care toate le poate.


.