Înţelepciunea săptămânii - versetul 5 din 52

.

amănunte aici

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica; pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire."
I Ioan 4, 18

Greu cuvântul Sfântului Evanghelist Ioan, aproape provocare. Vreau să-l memorez ca să mă gândesc mai mult la el, la ce vrea să-mi spună, la ce vrea să mă înveţe.

Încercând o scută meditaţie asupra versetului, nu mă gândesc la o anumită particularitate, la o anumită formă a iubirii, ci la iubirea ca tot perfect, ca absolut al dăruirii. Iubirea ca ardere de tot...

M-au frământat întrebări: Câţi dintre noi iubim? Şi oare câţi iubim fără teamă? Ce-i iubirea? Dar frica ce-i?

Uneori, iubim închizând în noi o parte din partea întreagă de suflet ce se cuvine iubirii, ţinând-o ca pe o rezervă în cazul în care vom fi înşelaţi şi trădaţi - atunci vom zice îndureraţi şi oarecum bucuroşi: "bine c-am dat doar atât...".
Iubim cu teama de a nu fi răniţi, dezamăgiţi, abandonaţi, batjocoriţi. Iubim necrezând în noi şi în ce avem de iubit. Iubim nedemn şi nedrept. Iubim la întâmplare. Iubim crezând doar în puterea iubirii carnale. Iubim fără speranţă. Iubim cu egoism şi zgârcenie. Iubim fără curaj. Fără curajul mărturisirii. Iubim fără bucurie.
Toate aceastea sunt schingiuiri ale iubirii, iar noi ne minţim că iubim...

Frica vine atunci când eşti conştient de un pericol iminent, dar oare ce ne poate răni în iubire? Ne poate răni iubirea altora, învelită în aceleşi temeri ca şi temerile noastre...
Aşadar, e un cerc vicios - teama, lipsa de curaj ne privează de darurile iubirii depline.

De frica în iubire ne poate vindeca doar Hristos, Cel care S-a urcat pe cruce iubind cu iubire desăvârşită.
Iar în iubirea desăvârşită este biruinţa a toate: şi cea de început şi cea de pe urmă.

Oh, Doamne, învaţă-mă iubirea - neasemuită putere sufletească!

.

Premiu:)

.
.


De la Andreea am primit astăzi un premiu...gustos!
Nu, nu l-am păpat, dar a trebuit să răspund la câteva întrebări (bonus!) care m-au dus cu gândul la mâncare...
N-am postat reţete culinare pe blog, dar pot să vă spun ce-mi place să mănânc.

1. Care este reţeta voastră preferată de mâncare postată pe blogul vostru?

Pui cu legume la cuptor

2. Care este desertul vostru preferat postat pe blogul vostru?

Kremschnitt

3. Ce mâncare credeţi că nu aţi încerca niciodata să mâncaţi ?

Nu ma tentează bucătăria asiatică...în rest, am tot încercat! :)

Mulţumesc, Andreea! Eu dau mai departe premiul Corinei, gospodină şi mamă deosebită!


.

Gând pentru părintele Zarko

.

Despre diaconul Zarko şi despre suferinţa lui s-a mai scris în media virtuală - au început să scrie prietenii şi familia, în blog-ul pe care l-au deschis, apoi au continuat şi alţii, impresionaţi de caz şi conştienţi fiind că 20.000 de euro, suma necesară estimată pentru intervenţie, se vor strânge numai dacă povestea lui Zarko va ajunge la cunoştinţa şi sufletul cât mai multor oameni.
Era nevoie, în mai puţin de o lună, de bani mulţi şi multă, multă rugăciune!

Minunile există! Există nu numai în lumea copiiilor sau în cărţile de poveşti, ci şi aievea, se înfăptuiesc lângă noi, pentru noi: cu numai câteva zile înainte de plecarea spre Clinica din Viena, unde se va face operaţia, suma necesară s-a strâns! Posibil să existe şi costuri ulterioare, pentru tratament de specialitate, dar prima urgenţă - banii pentru intervenţie - a fost rezolvată!
Din puţinul fiecăruia s-a făcut întregul cu care părintele poate îndrăzni să spere la o viaţă în sănătate.

Minunea aceasta mă face să nădăjduiesc că şi micuţa Alexandra va avea într-o zi bucuria lui Zarko. Că suferinţa ei va înceta, că lupta cu boala va fi câştigată.
Cu trupşorul plăpând numai răni, cu sufletul frânt de dorul de casă, de fraţior, de tătic, Alexandra ţine piept bolii din ce în ce mai greu.
Oameni dragi, e-atât de mare lucru să putem dărui speranţă la viaţă!
Vă rog, vă rog nu uitaţi de Alexandra! Dacă n-aţi privit încă ochişorii ei, faceţi-o aici...

Ne rămâne nouă să ne rugăm mai departe ca părintele Zarko să treacă cu bine şi peste această încercare.
Ne rămâne să ne rugăm ca sfinţii Doctori fără de Arginţi să-l tămăduiască grabnic şi Sfântul Antim Ivireanul, în biserica căruia slujeşte, să fie mijlocitor pentru întoarcerea lui iarăşi dinaintea altarului.
Ne rămâne să ne rugăm mai departe ca rugăciunea părintelui de fiecare seară şi dimineaţă, de fiecare Liturghie, să se rostească iarăşi cu putere şi să poată îmbrăţişa în ea, cu bucurie, pe toţi cei care au dăruit...

Cu pace, Domnului să ne rugăm...
Doamne, miluieşte!


.

Înţelepciunea săptămânii - versetele 3 şi 4 din 52

.

amănunte aici

Două versete dragi tare, unul din Noul iar celălat din Vechiul Testament.

Aşadar...

Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.
Filipeni 4, 13

şi

Căci eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi!

Iezechiel 18, 32

Cu nădejdea unei săptămâni binecuvântate, îndrept spre voi gânduri bune iar Irinei, mulţumiri pentru imbold!

.

Înţelepciunea săptămânii - versetele 1 şi 2 din 52

.

Un îndemn-dorinţă care mi-a plăcut mult şi pe care îl aveam şi eu de ceva vreme în suflet, l-am găsit răsfoind blogul Irinei, mai precis postarea de aici:

Memorează un verset pe săptămână!

Pentru că ne aflăm deja în săptămâna patru şi nu am postat rândurile din Scriptură alese spre memorare, m-am hotărât să recuperez în două postări alăturate versetele "pierdute" şi să ajung "la zi" :).

O să scriu pe cartonaşe versetele săptămânale, astfel încât să le am mereu cu mine până le memorez, apoi le voi folosi ca semne de carte. În paralel, le voi scrie într-un jurnal de suflet în care se vor strânge de-acum încolo toate versetele de fiecare luni.

Primul verset...

Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
Matei 4, 4

...şi cel de-al doilea:

Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
Psalmii 36, 5

.

Despre re-naştere. Cu Ernest Bernea

Un gând extrem de actual, deşi a fost aşternut pe hârtie cu mult timp înainte. Un gând ca o durere mereu prezentă, mereu în exacerbare.
Oare până unde vom merge?

"Lumea contemporană a dorit confort, a dorit o viaţă de abuzuri supusă apetitului. Oamenii se încurcă în propriile lor lucrări şi aspiraţii. Nu se mai deosebeşte binele de rău, nici lumina de întuneric. Aparenţele înşelătoare sunt mai atractive decât esenţele.

Renaşterea cere simplitate şi profunzime, cere o mai mare apropiere de natură, atât în sens material, cât şi spiritual.
Să ne păstrăm în vecinătatea lui Dumnezeu."

Ernest Bernea - 4 octombrie 1975





.

Cuvânt pentru suflet

Cuvânt înduioşător, alinător, dătător de nădejde, cuvânt pentru vremurile noastre, al Sfântului Cuvios Macarie Egipteanul, cel prăznuit astăzi.

Când suferi cu trupul şi oboseşti, adu-ţi aminte de trupul Domnului, cum a fost lovit de Pilat şi cum a obosit în călătoriile Sale.
Când îţi lipseşte ceva, aminteşte-ţi că Domnul, Creatorul zidirilor, venind pe pământ, a zis: "Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, iar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul şi să Se odihnească."
Când mergi pe jos, aminteşte-ţi că şi picioarele Domnului erau prăfuite de mersul totdeauna pe jos, afară de o singură dată, când, spre a împlini profeţia, S-a aşezat pe asin.
Când ţi se umplu ochii de lacrimi, gândeşte-te că Domnul a plâns căderea ta, rugându-Se către Tatăl cu glas mare şi belşug de lacrimi, ca tu să fii izbăvit din moarte.
Când râd de tine oamenii, aminteşte-ţi de palmele şi scuipările primite de El, rămânând astfel în smerenia ta lăuntrică.
Să ştii însă că dacă te culci pe pământ uscat, acesta nu-i mai tare pentru trupul tău decât coroana ce I s-a pus Domnului pe cap.

Sfântul Macarie Egipteanul - 21 de cuvântări pentru mântuire
.

Emoţie

Cuvintele tale -
tăgăduiri ale morţii,
lumi de lumină
şi dragoste.
Risipind curcubee,
ţi-am atins buzele
când ai sărutat
răsăritul.



.

Astăzi firea apelor se sfinţeşte...

.

sursa foto

"Că astăzi ne-a sosit nouă tuturor vreme de praznic şi ceata Sfinţilor cu noi se adună.

Şi îngerii cu oamenii împreună prăznuiesc.

Astăzi darul Sfântului Duh în chip de porumbel peste ape a coborât.

Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit, şi lumea cu lumina Domnului se luminează.

Astăzi luna cu raze luminoase luminează pământul.

Astăzi, stelele cele luminoase, cu lumina strălucirii, lumea înfrumuseţează.

Astăzi norii rourează din cer omenirii ploaia dreptăţii.

Astăzi, Cel nefăcut, de voia Sa, este atins cu mâna de către făptura Sa.

Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul, şi cu frică stă înaintea Lui, văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi.

Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului.

Astăzi, toată făptura se adapă cu curgeri tainice.

Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc cu apele Iordanului.

Astăzi, raiul s-a deschis oamenilor şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă.

Astăzi, apa cea amară, care era în vremea lui Moise, se preface în dulceaţă poporului cu venirea Domnului.

Astăzi, ne-am izbăvit de plânsul cel vechi şi ca un Israel nou ne-am mântuit.

Astăzi, ne-am izbăvit de întuneric şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne-am luminat.

Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru.

Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie.

Astăzi, înşelăciunea se surpă şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului.

Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc, şi cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc.

Astăzi, adunarea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură.

Astăzi, Stăpânul la Botez merge ca să ridice firea omenească la înălţime.

Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său, ca să ne slobozească pe noi din robie.

Astăzi, Împărăţia cerurilor am dobândit, iar Împărăţia Domnului nu are sfârşit.

Astăzi, pământul şi marea şi-au împărţit bucuria lumii, iar lumea s-a umplut de veselie".

(Întocmire a Sfântului Sofronie al Ierusalimului pentru Slujba de Sfinţire Mare a apei)

Un gând rămas de pe urma gustării din rugăciunea Sfântului Sofronie:
Împărăţia lui Dumnezeu e mereu actuală, e mereu prezent, e mereu ASTĂZI, ACUM.
Este!

.